33

A fost odată ca niciodată România Mare. Și au trăit românii într-un stat unitar și indivizibil. Au avut și mare și munte și dezvoltare economică și aliați puternici. Capitala lor era numită Micul Paris, iar la marginea Regatului se dezvolta infrastructura și se construiau monumente.

Cel mai greu îi venea Basarabiei. O regiune trecută prin mâna rușilor, cu o economie subdezvoltată, dar cu un suflet dornic de libertate. Basarabeanul, sărac și rusificat, se bălăcea în glod, neștiind ce e mai rău: asuprirea rușilor sau disciplina românească.

Dar fiind că spiritul românesc nu era încă călcat definitiv de ciubota lui Ivan, neamul basarabean a dat naștere unor personalități notorii, precum Pantelimon Halipa, Ion Buzdugan, Constantin Stere ș.a. Ei, marii noștri stămoși, a-u și făcut Unirea, mai întâi în Târgul Bălțului, apoi în tot ținutul.

Bălțul era un târgușor în extrema Nord-Estică al Regatului. Construit după modelul medieval românesc: între 3 străzi circulare, pe malul unui râu, lângă pajiști imense. Și trăiau aicea preponderent românii, alături de o seamă de ovrei și ruteni.

Străzile îi erau pavate cu piatră. Clădirile ornamentate cu fresce și basoreliefuri. Seara, lumea bună se aduna în cele 4 săli de teatru sau la cinematografe. Mai trecea prin librării, ori pur și simplu se plimba pe bulevardul Regele Ferdinand.

Ca să scape de aglomerația centrului, unii se retrăgeau pe malul râului Răut, ca să admire corăbioarele ce alunecau pe apă.

Duminica lumea mergea la biserici. Pentru că basarabenii au fost extrem de evlavioși, în oraș au fost ridicate numeroase lăcașuri de cult, inslusiv impunătoarea Catedrala Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Dar toate ăstea până-ntr-un timp. Știți prea bine ce a urmat. Război, foametea, deportările etc.

Târgul Bălțului a suferit malformații grave, atât la nivel exterior, cât și interior.

Astăzi lumea nu mai merge la teatru. Unii zic că nu înțeleg limba de stat. Alții nu agreează atmosfera din sală, distorsionată de elevii colegiilor sau gimnaziilor din apropiere, impuși să vină la spectacole.

Cinema rulează filme doar în rusește. Dar, de fapt, și aia s-a închis. De operă, muzee sau galerii adevărate nici nu mai pomenesc.

Bine, bine. Atunci ne rămâne să ne plimbăm pe pietonală și să admirăm corăbioarele de pe Răut.

A? Pietonala e plină de mașini și glod?! Nu mai avem ce admira pentru că toate clădirile frumoase au fost distruse, iar cele noi n-au nici o valoare estetică, iar Răutul s-a transformat într-un pârâu.

Oare pentru asta am obținut independența? Mai pe scurt, e tristă povestea noastră. Dar nu trebuie să disperăm. La mulți ani români! La mulți ani România!

––––––––––––––––––––-
sursa foto: http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/balti/