Despre un popor se poate de judecat observându-i „subsolurile” vieții cotidiene – cimitirele, piețele, transportul în comun, cartierele mărginașe etc. În acest sens, cartierul 8 din Bălți e un exemplu potrivit, întrucât e și piață și zona limitrofă a orașului, transport se găsește, dar e și cimitir între ghilimele.

Cea mai pitorească locație din cartier e piața de vechituri. E de ajuns un tur printre cele câteva tarabe cu haine, ca să te infectezi de frenezia Bălțiului, de izul lui provincial și lipsit de identitate.

WP_20160517_002

Prin piața de vechituri se circulă lent, ca la o expoziție. Majoritatea celor pe care îi poți întâlni în piață crează impresia că se plimbă printre rânduri doar așa, din curiozitate, deși au câte ceva prin pungi.

Multe din tricouri, bluze sau cămăși au inscripții în germană, deci au fost confecționate în/pentru piața germană, una exigentă la capitolul calitate. Cu toate acestea, despre calitatea hainelor e greu de judecat. Unele nu par a fi uzate, deși probabil au servit o perioadă unui exponent al națiunii nemțești. Vânzătoarele mă asigurau că hainele sunt aproape noi, iar unele chiar – nepurtate.

Există și lucruri tentante în tot ceea ce înseamnă piața de vechituri. Primul – prețurile. Piața de la cartierul 8 e cea mai ieftină din oraș. În mediu, un tricou costă 50 de lei, dar sunt și de 25, blugii sunt ceva mai scumpi, în medie 350 de lei. Însă prețurile la haine pentru femei sunt mai mari decât cele pentru bărbați. „O rochie aici (la piața de vechituri – n. r.) costă aproape ca și la piața din centru, doar că aici sunt mai calitative și câteodată găsesc modele pe care nu le găsesc la piața obișnuită”, explică o cumpărătoare. Bineînțeles că prețurile nu sunt bătute în cuie, însă negocierea unor 5-10 lei ar putea trezi reacții negative: „și așă-i ieftin, dap încă și skidkă”.

WP_20160517_008

Al doilea lucru pozitiv e aspectul unui produs tipic european/american. Hainele lor sunt simple, dar calitative. Nu am găsit nici o boarfă tărcată, cu inscripții gen: „Кто нас обидит, тот трёх дней не проживёт!”, ori chestii extrem de strălucitoare. Americanii și europenii de rând, n-au timp pentru a-l consuma cu alegerea hainelor și nici nevoie de a ieși în evidență cu ajutorul lor. Totuși, time is money.

Asta, din nefericire, le dă peste cap planurile vânzătorilor, căci cetățenilor R. Moldova le place la nebunie tot ce e roz/galben/verde/cu trei dungi, iar celelalte sunt, cum s-ar spune, „bespontovie”. Poate de asta am întâlnit mai mult cumpărători trecuți de prima tinerețe.

Iar oamenii, în marea lor parte, sunt ipocriți. Zbiară la parade că  au câștigat războaie, că i-au supus pe invadatorii germani, iar după asta cotrobăiesc printre boarfele, pe care nemții nu și-au lăsat nici măcar pentru cârpe.