În istoria românilor, 24 ianuarie marchează ziua Unirii Principatelor Moldovei și Valahiei. Mica Unire din 1859 a stat la baza creării statului modern România.

Până în 1859, românii locuiau în trei principate distincte: Moldova, Valahia și Transilvania. Fiecare din ele se afla sub influența unui imperiu: Rusia, Poarta Otomană, și respectiv, Austro-Ungaria.

Însă după războiul Crimeei [1853-1856], pe care Rusia l-a pierdut, factorii externi au devenit favorabili înfăptuirii idealurilor formulate încă la Revoluția din 1848: Unirea Moldovei și Țării Românești într-un singur stat neatârnat românesc.

Astfel, moldovenii și muntenii au ales să se unească într-un singur stat, care din 1862 se numește România.

Momentul culminant al procesului de unificare a fost alegerea în ambele principate a aceluiași domnitor: Alexandru Ion Cuza. [foto]

prince_alexandru_ioan_cuza

Acesta a rămas în istorie ca unul din cei mai progresiști domnitori, înfăptuind în șapte ani de guvernare un șir de reforme complicate, precum adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară și cea a învățământului.

Un rol esențial în Unirea Principatelor l-au jucat intelectualii de atunci, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu și Vasile Alecsandri, autorul imnului evenimentelor din 1859 – Hora Unirii.

An de an, pe 24 ianuarie mii de români ies în stradă pentru a marca Ziua Unirii Principatelor printr-o horă. În 2006, într-un oraș din Oltenia, la Hora Unirii au participat aproape 14 mii de oameni, ceea ce constituie un record mondial.